Zone oarbe într-o organizație

În engleză sună: “hub and spoke” dar în română i-aș spune ceva de genul… “toate ajung la mine și eu hotărăsc”.

Ei genul acesta de comportament poate fi prezent peste tot: în familie, într-o echipă, organizație, în ONG-uri, în ministere, etc

Adică avem pe cineva acolo care se vrea Factor Decizional Pozițional și care înțelege să controleze orice intrare/ieșire din entitatea pe care o stăpânește.

Acum e bine, nu e bine, ce se întâmplă?

Eu spun că e bine … dar doar într-un singur caz … când ești doar tu … că doar nu vorbești cu piticii din capul tău!

Sau mai văd un caz, în situații de criză când se poate să fie nevoie mare de o putere dominantă aleasă potrivit, putere care să își asume și să gestioneze situația.

În rest nu prea sună bine în zilele noastre.

Trăim în lumea VUCA unde timpul și exprimarea decizională la momentul potrivit înseamnă profit sau cost.

Acum, hai să luam cazul unei echipe unde putem avea situația ca toate conversațiile să fie direcționate prin intermediul liderului de echipă în cadrul ședințelor și nu numai.

Între ședințe avem destule cazuri când membrii echipelor apelează direct la lider pentru a-i spune ce e greșit, fără a lua legătura cu persoana implicată în cauză.

Membrii echipelor sunt responsabili doar pentru a transmite, așa considera ei, sau poate urmăresc de fapt tiparul comportamental al organizației/entității.

Ce înseamnă acest lucru?

• “Prea multă putere” în mâinile liderului de echipă;
• A nu pune în valoare membrii echipei și implicit a-i priva de procese de dezvoltare care sunt în avantajul lor și al organizației;
• A vedea lucrurile doar prin ”lentilele liderului”;
• Încurajarea complianței și descurajarea exprimării opiniei în public;
• Comunicare ineficientă;
• Lipsa coeziunii echipei și transformarea acesteia într-o pseudo-echipă.

Întrebarea mea pentru tine este dacă îți doresti sau e bine să-ți dorești așa ceva tu proprietarul/ CEO-ul organizației?

Din câte știu eu nu există stagnare și orice sistem evoluează sau involuează.

Echipa, organizația sunt sisteme formate din subsisteme. Dacă părțile componente nu evoluează … sigur nu se dezvoltă, merg în jos.

Ce ne dorim atunci?

Un lider care vrea să țina totul sub control? Pai dacă face asta el se dezvoltă?

Nu prea…

În calitate de coach de echipă și consultant comportamental văd aceste aspecte în cadrul unui sistem/echipă.

De cele mai multe ori sunt angajată să văd din afara sistemului.

Un raport comportamental administrat unei echipe sau pseudo echipe îmi arată strangulările importante din zona de leadership și, pe urmă, identificând situația cu potențial de creștere se poate lucra asupra acesteia.

Îmi aduc aminte că am lucrat cu o echipă formată din 17 persoane (cam mulți membri tinând cont că o echipă eficienta menține numărul la 7) condusa de un șef foarte autoritar care bloca fluxul normal în interiorul echipei dar și în interiorul organizației.

Dar totuși acest lider avea grijă să respecte normele, sarcinile fără multă investiție în zona de inovare și creștere.

In acest caz nu știu unde se vede partea de dezvoltare, în special partea de dezvoltare a oamenilor.

Organizațiile sunt organisme vii care evoluează doar dacă oamenii care le “populează” se dezvoltă.

De ce aș avea nevoie de un coach de echipă extern?

Pentru că vede diferit și pentru că misiunea lui este să arate din perspectiva lui, după care cei în măsură pot lua deciziile care cred că sunt potrivite.