fbpx

Ce am învățat de la ei

 

Oare creșterea noastră s-a oprit?

Dacă crezi asta, păstrează întrebarea asta în minte până la final când am să revin la ea.

Eu una învăț chiar și acum și îmi doresc să continui să fac asta până la adânci bătrâneți.

Sigur, contează ce înveți, contează de la cine înveți și mai ales, dacă înveți cu intenție pentru o anume direcție sau pur și simplu lași viața să te învețe ce vrea ea.

 

Cine ar fi crezut că eu, antrenorul, am să învăț de la copii?

Nu știu să am un an în care să nu fi acumulat o diplomă de când am intrat pe băncile școlii, nu știu că am o zi în care să nu fi învățat ceva nou.

Astăzi am 52 de ani și probabil că nu am să mă opresc din învățat până trec în altă dimensiune.

Mi-am obișnuit mintea să fie în acest proces și pur și simplu, așa cum trupul fizic cere aer, apă, așa și mintea mea îmi cere creștere.

În ultimele 2 luni de zile, viața ne-a așezat în față, mie și fiicei mele Paula, oportunitatea de a lucra cu peste 1700 de copii în cadrul proiectului Global Youth Iniative, un proiect marca The John Maxwell Team

Am rezonat cu ființe superbe cu vârste cuprinse între 6 ani și 19 ani și am descoperit cât de inteligenți și minunați sunt și câtă nevoie au să le fie satisfăcută o nevoie fundamentală – aceea de a li se acorda atenție.

I-am văzut cum, imediat, se deschid și uită de frică, de timiditate și scot vorbe atât de bine închegate, atât de simple și totuși atât de puternice și care pot să surprindă chiar și un înțelept.

În urma acestui tur de forță prin școlile din județul nostru, s-a născut un proiect drag, care ne umple sufletul de bucurie săptămână de săptămână…Clubul de Leadership pentru tineri și adolescenți, proiect care momentan se desfășoară în Jibou și pe care vrem să îl aducem și în Zalău.

Cei 9 fantastici, membrii fondatori ai acestui program – cu vârste cuprinse între 12-15 ani, cresc fantastic de la o săptămână la alta.

Și se întâmplă asta pentru că sunt împreună, pentru că sunt sprijiniți de cei din jur, pentru că le place creșterea, pentru că au o direcție de creștere, pentru că deja sunt într-un moment de avânt binevenit, avânt pe care nimeni nu-l va opri vreodată.

Orice proces de dezvoltare pornește de la propria persoană.

Și dacă am porni în acest proces la fel de însetați de cunoaștere, de creștere, de realizare precum pornesc fantasticii noștri am putea să facem pași mari de tot spre ceea ce ne dorim.

Știam mereu că viața ne scoate în cale persoane de la care să învățăm diverse lucruri…dar niciodată nu mi-am imaginat că eu pot să învăț atât de multe lucruri de la copiii noștri.

Astăzi m-am gândit să împărtășesc aceste lucruri cu voi.

1. Să fim curioși!

Am avut grijă chiar de la prima întâlnire să le oferim un mediu sigur în care ei să se exprime exact așa cum sunt și să ne spună exact ceea ce gândesc.

Am vorbit despre imagine de sine, potențial, mentalitate de succes, comunicare eficientă.

Că așa îmi e natura de antrenor, am venit cu întrebările la mine și așteptam răspunsul de la ei.

„Dar dacă spun ceva greșit”…te-ai întrebat vreodată asta?

Ehe! Și eu! Așa că am știut exact ce au nevoie să audă!

„Nu vă temeți! Aici nu există răspunsuri greșite! Singurul răspuns greșit este cel pe care nu îl dăm!”

Nici nu vă imaginați ce a urmat! Răspunsuri, întrebări, curiozități.

Mă întreb (retoric, desigur), unde oare se pierde curiozitatea noastră? Când ne oprim din a mai pune întrebări? Când ne oprim din a vrea să știm mai mult?

Cred că trebuie să redescoperim curiozitatea, să o învățăm de la copiii din jurul nostru și să ne bucurăm de fiecare oportunitate de creștere.

 

2. Să fim buni unii cu alții!

Într-una din sesiunile noastre i-am întrebat cum s-ar descrie pe ei.

Unul dintre copii mi-a spus toate lucrurile care nu îi plăceau la el dar ii era greu să găsească un lucru bun. (poate îți sună cunoscut)

I-am întrebat pe ceilalți din grup: „Voi cum îl vedeți?”

Care credeți că au fost răspunsurile?

Doar cuvinte frumoase menite să urce acea persoană la un alt nivel.

Ce credeți că au facut cu asta?

L-au scos din propriul con de umbră și i-au arătat că noi alegem partea pe care să o vedem, dar că asta nu înseamnă că nu există o parte bună.

Când a fost ultima oară când i-ai spus ceva drăguț cuiva?

Când a fost ultima oară când le-ai spus lucruri frumoase și încurajatoare celor din jurul tău?

Cuvintele nu costă….dar valoarea pe care o poți da prin ele celor din jur este neprețuită.

 

3. Să ne exprimăm așa cum simțim pentru că în devenirea noastră rezultatele ne dau feedback-ul pozitiv sau ne învață lecția.

 

Am filozofat puțin pe această temă și nu a fost greu să înțeleagă și să aplice imediat.

Dacă ar fi să-ți asculți inima pentru o clipă…fără să te gândești la scenarii de filme de groază…doar ascultă-ți inima…ce ai face? Ce ai spune?

 

4. Să folosim limbajul potrivit vârstei lor.

Uneori, noi adulții, uităm să avem răbdare, să ne asigurăm că am fost înțeleși, că dacă nu am fost înțeleși e bine să reformulăm potrivit capacității de înțelegere specifica vârstei. Ei ne spun, noi nu-i auzim de cele mai multe ori.

Ar fi fain să nu uităm că noi am fost la vârsta lor, ei încă n-au ajuns pe la vârsta noastră.

 

5. Atâta vreme cât le dăm Afecțiune, Acceptare necondiționată, Apreciere, Atenție și Aprobare ei pot orice.

E valabil și în cazul nostru al adulților.

Mulți uităm să facem asta cu copii noștri. Când a fost ultima dată când ai stat să înțelegi nevoile copilului tău, nevoile celor din jurul tău?

Nu ceea ce crezi tu că are el nevoie…. ci ceea ce îți spune el că are nevoie.

 

Aș putea să mai scriu multe dar mă opresc aici și sugerez să petrecem timp de calitate cu copiii noștri, să avem răbdare cu ei, să-i ascultăm pe bune.

Dacă facem asta, le construim cadrul de creștere pentru punerea în valoare a tot ceea ce e posibil din ei.

Și e posibil mult, nici nu ne-ar veni să credem. Și dacă am vrea să vedem ce înseamnă, cum ar fi dacă ne-am reseta și noi astfel încât să fim mai acolo pentru copii noștri. Pot atât de mult!

 

În final, îți adresez aceeași întrebare „crezi că creșterea ta s-a oprit?”

Care e un lucru pe care l-ai învățat recent de la cei din jurul tău?

2 comentarii la “Ce am învățat de la ei”

Lăsați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *