Menu
cdp-consulting-articol-eu-sunt-mic-tu-ajuta-ma-sa-ma-fac-mare

Eu sunt mic, tu ajuta-ma sa ma fac mare!

„Tu”? Cine e „tu”?

Tu…parintele meu.

Tu…profesorul meu.

Tu…prietenul meu

Tu…om mare care ai trecut prin multe experiente si poti sa ma inveti cum sa cresc si sa imi ating adevaratul potential.

Vad in jurul meu copii cu potential fantastic, copii curiosi care vor sa invete si sa descopere lumea, copii care viseaza mare!

Dar totul pana la o varsta … pana la varsta la care au auzit deja de prea multe ori lucruri ca „lasa prostiile”, „nu poti face asta”, „ hai, lasa visele astea marete ca nu sunt de nasul tau…noi nu avem noroc ca altii”.

Fiecare dintre noi venim pe lumea asta neinfricati, cu un potential infinit si cu dorinte mari. Pun pariu ca si tu iti mai amintesti „zilele bune” cand a fi super-erou sau a calatori pana pe Marte nu pareau lucruri imposibile. Cand visai sa ajungi mare medic, avocat, economist si ingineri.

Ei…si unde au disparut toate acestea? Unde a disparut dorinta noastra de a face lucrurile sa se intample?

Cum s-a intamplat asta? Cum au ajuns frica de esec si frica de a fi criticat sa ia locul puterii noastre interioare ? Cum am ajuns sa conteze mai mult parerea altora decat ceea ce noi ne dorim?

 Cum am ajuns sa ne multumim cu ce si cat primim si sa nu incercam sa ne depasim conditia?!

„E timpul sa cobori cu picioarele pe pamant si sa te trezesti la realitate!” Ti s-a intamplat sa auzi asta sau sa ti se spuna chiar tie?

Oare lucrurile pe care cei mari ni le spuneau atunci cand eram mici creioneaza adevarata realitate?

Oare lucurile pe care oamenii din jurul tau continua sa ti le spuna si acum reprezinta realitatea ta sau realitatea lor?

Oare cine determina daca un vis este prea mare?

Stii, am spus-o si am sa o mai spun de multe ori, fiecare dintre noi suntem inzestrati cu o super abiltate…abilitatea de a face alegeri.

Oamenii care ne inconjoara si ceea ce ei ne spun, reprezinta unul dintre factorii care determina aceste alegeri.

Ele sunt cele care, fie ca recunoastem sau nu, ne definesc viata…si uite asa, daca e sa o luam logic… cei din jurul nostru ajung sa ne determine felul in care traim si potentialul nostru.

Fiecare dintre noi alegem zilnic fie sa credem ceea ce ne spun ci din jurul nostru, fie sa dam tot ce avem mai bun ca sa ne desoperim adevaratul potential.

Eu aleg sa cred ca potentialul meu, al tau si al fiecaruia dintre noi este infinit! Aleg sa iau asta ca o provocare si sunt intr-o permanenta cautare de limite pe care sa le depasesc.

Acum stau si te intreb… Tu ce fel de persoana esti pentru cei din jurul tau? Persoana care incurajeaza si ii determina sa isi doreasca mai mult…sau persoana care ii limiteaza?

Si acum vine intrebarea si mai grea… fata de copiii, nepotii, fratii, elevii, studentii tai….ce esti? Omul care le da aripi si ii ajuta sa creasca mari …sau omul care ..incet dar sigur le frange aceste aripi si ii face sa se resemneze cu o conditie modesta?

Eu imi doresc sa fiu pentru copiii din jurul meu persoana care ii incurajeaza si ii face sa viseze mare. Persoana care le hraneste curiozitatea si care vine in sprijinul lor pentru a-i ajuta sa isi urmeze visul.

Dragi parinti, bunici, profesori…fiti un real sprijin pentru copiii si tinerii din preajma voastra. Faceti cunostinta cu visul lor si ajutati-i sa il duca la indeplinire. Ajutati-i sa isi descopere potentialul si sa depaseasca orice asa-zise limite.

Cred cu tarie in noile generatii si in datoria pe care noi, ca oameni mari, o avem fata de ei, datoria de a-i sustine si de a ii echipa corespunzator astfel incat acestia sa reuseasca si sa aiba o viata extraordinara.


Share this Post!
About the Author : cdpconsultingttpadm
0 Comment